My Life, my Show, my Scenery

E vorba despre aceeasi poveste ca nu imi gasesc locul. Cunosc o groaza de lume, dar cand vine vorba sa ies la o cafea/ un ceai sa ma relaxez, ori nu am pe cine chema, sau daca imi vine o persoana in minte, respectiva nu poate sa-mi aloce 60 de minute. Tin neaparat sa mentionez ca eu am timp de fiecare si oricine cand mi se cere ajutorul si ca nici eu nu-mi dau seama cum fac asta, dar imi gasesc cateva minute pentru toti si pentru toate.

In momentul de fata inca ma mai gandesc ca am fost umarul pe care a plans multa lume, dar nimeni nu isi face timp sa-mi asculte problemele… a masii de sesiune… cred ca toti invata non-stop 24 din 24 , daca acestia nu reusesc sa iasa intr-un parc la o plimbare  si sa ma asculte o ora din cele 24, pentru a le cere si eu un sfat. Chiar m-am saturat sa ma confrunt singur cu problemele mele.

O alta chestie la care ma gandesc ar fi ca: urmatoarea fata pe care o aud spunand ca baietii sunt niste insensibli, gandesc cu hormonii, injura,  sunt dependenti de fotbal si bere, ca nu acorda atentie, ca nu incearca sa inteleaga, ca nu stiu ce-i aia RESPONSABILITATE si RESPECT, ca intra in fata lor pe usa, ca prefera sa petreaca timpul cu prietenii decat cu ea, ca nu are cu cine vorbi, ca nu le pasa, ca le privesc ca niste bucati de carne… si aceasta lista ar continua la infinit… Urmatoarea fata care spune ca toti baietii sunt asa, ma voi asigura sa aiba dreptate macar din acest punct de vedere.

Mi-am dat seama si de ce ma implic in toate oportunitatile care imi sar in cale. Motive ar fi pentru ca imi place sa organizez evenimente, sa ajut, sa invat ceva nou, sa ma dezvolt pe plan profesional dar si pe plan personal. Dar ar mai fi o cauza, cred ca ar conta intre 40 % si 60 % de ce imi aglomerez agenda. Aceasta ar face cat toate celelate la un loc. Vreau sa impiedic ganduri ca cele de mai sus sa imi cuprinda concentrarea. Se pare ca sesiunea, implicarea in 2 comitete de organizare si 3 departamente nu e de ajuns. Nu-i nimic. O pozitie de presedinte de proiect cred ca ar rezolva totul. Responsabilitatea care mi-as asuma-o atunci m-ar tine indeajuns in priza sa nu ma mai gandesc la probleme personale.

Da stiu, sunt frustrat si probabil nu am nici un drept sa spun asta. Nu aveti decat sa ma pedepsiti, sa-mi taiati capul si sa ma aruncati in rau. Nu cred ca e cineva obisnuit sa ma auda plangandu-ma de ceva.  Eu care tot timpul am zis ca “va fi ok”, ca “o vom scoate la capat si te voi ajuta si eu cumva” etc…

Cam atat azi… pe de-o parte e ok, vad ca mi-a revenit pesimismul / realismul. Am fost prea optimist in ultima luna.

Have a nice day now,

hugs,

Stefan.

__________

Dolhescu Stefan,
AIESEC Cluj Napoca member,
Sales Department member,
ICX Corporate Dept. member,
ICX Non-corporate Dept. member,
OC Sales National Congress,
OC VP Events CR Project,
mobile: 0740 500 068
yahoo ID: dolhescu_stefan
skype ID: stef88d